NNDKP CELF a obținut sesizarea și va asigura reprezentarea clientului său în fața CJUE într-un litigiu fiscal privind sediul fix în scop de TVA

NNDKP CELF a asigurat reprezentarea cu succes a clientului său, societate nerezidentă, în fața instanței naționale pe rolul căreia a formulat o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu întrebări preliminare referitoare la interpretarea Directivei și Regulamentului de TVA a UE în ceea ce privește existența unui sediu fix. Disputa cu Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a apărut în legătură cu prestarea de servicii de producție (contracte ”toll manufacturing” sau ”lohn” cum sunt denumite uzual în România).

În cauză, societatea nerezidentă a achiziționat un serviciu complex de producție de la o societate rezidentă afiliată. Societatea nerezidentă era proprietara materiei prime și a produselor finite, iar societatea rezidentă contribuia cu mâna de lucru și deținea echipamentele de producție aferente. Pe lângă prelucrarea materiei prime și transformarea în produse finite, serviciul complex includea activități conexe cum ar fi recepția, inventarierea, plasarea de comenzi către furnizorii de materii prime, asigurarea unor spații de depozitare, gestiunea stocurilor în sistemul informatic, procesarea ordinelor de la clienții produselor finite, menționarea adresei pe documentele de transport și facturi, suport în ceea ce privește auditurile de calitate, etc.

Produsele finite rezultate în urma prelucrării au fost vândute de către societatea nerezidentă preponderent în afara României în regim de scutire de TVA și, într-o mică măsură, în România în regim de taxare.
ANAF a considerat că resursele tehnice și umane ale societății rezidente sunt de facto la dispoziția societății nerezidente afiliate. Astfel, societatea nerezidentă are un sediu fix în România și prin urmare, serviciile prestate de către societatea rezidentă au locul impozitării în România, fiind subiect de TVA.
În ultimii ani, subiectul sediilor fixe a devenit o țintă preferată a ANAF, începând inițial cu tranzacționarea de energie electrică și gaz, mergând ulterior la distribuția produselor farmaceutice și ajungând recent la contractele de tip ”lohn”.

Interesul ANAF este justificat de frecvența ridicată a acestor modele de afaceri în România și de sumele mari în joc, înscriindu-se în trendul global al administrațiilor fiscale de a investiga sedii permanente/fixe nedeclarate. În plus, remarcăm faptul că autoritatea fiscală din România și-a rafinat analiza de la un caz la altul, argumentele crescând în complexitate și demonstrând o înțelegere în detaliu a modelelor de afaceri.
Prin întrebările preliminare propuse de către NNDKP CELF se tinde la o calificare a noțiunii de sediu fix din perspectiva dispozițiilor de drept Unional în vederea alocării corecte a dreptului de impozitare între România și statul membru de rezidență a beneficiarului serviciilor de producție.

Aceste întrebări vizează:
→    posibilitatea ca o societate nerezidentă să creeze un sediu fix în România dacă efectuează doar livrări de bunuri (nu și prestări de servicii),
→    sfera de cuprindere a serviciilor administrativ-suport,
→    locul de consum al serviciilor de producție, având în vedere că produsele finite sunt vândute în afara României, iar cele vândute în România sunt subiect de TVA și
→    dacă există o operațiune din perspectiva TVA, în cazul în care resursele umane și tehnice ale beneficiarului implicate în prestarea de servicii sunt aceleași cu ale furnizorului.

NNDKP CELF a elaborat un set de întrebări care să-i permită CJUE tranșarea acestei dezbateri juridice de interes pentru toate societățile care prestează/beneficiază de servicii transfrontaliere de producție (de tip ”lohn”).

Reușita NNDKP CELF este cu atât mai mare în contextul în care dispozițiile art. 267 aliniatul 3 din Tratatul privind funcționarea UE, prevăd obligativitatea adresării întrebărilor preliminare către CJUE doar în sarcina instanței ale cărei hotărâri nu mai pot face obiectul unei căi de atac în dreptul intern.

Or, în litigiul în care NNDKP CELF a asigurat reprezentarea și a obținut sesizarea CJUE, instanța de trimitere soluționează în primă instanță, sentința urmând a fi supusă căii de atac a recursului. Însă, instanța a aderat, în mod corect, la argumentele NNDKP CELF, potrivit cărora, în lipsa sesizării CJUE, nu se poate asigura o corectă interpretare și aplicare a prevederilor Unionale.

Echipa NNDKP CELF care acordă asistență și reprezentare în această cauză este formată din Alexandru Aparaschivei, Partener Taxe – TVA, NNDKP Consultanță Fiscală, Marius Ezer, Partener, Soluționarea Disputelor și Florentin Nanu, Avocat, Soluționarea Disputelor.