Un nou front juridic la Washington | Forty Management AG acționează România în judecată la ICSID

Schoenherr (Viena) și Daniel F. Visoiu sunt alături de reclamanți în acest arbitraj în care România este reprezentată printr-o structură instituțională complexă, care include și Banca Națională a României, într-o notă ce sugerează implicații financiare sau monetare deosebite. Acest demers reprezintă punctul culminant al unor tensiuni acumulate între investitorul elvețian și autoritățile române, având la bază încălcări pretinse ale Tratatului Bilateral de Investiții încheiat între România și Confederația Elvețiană în anul 1993

Statul român se confruntă cu o nouă provocare majoră pe scena arbitrajului internațional, după ce Forty Management AG, o entitate cu sediul în Elveția, a depus oficial o cerere de arbitraj împotriva României. Disputa, înregistrată la Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții din Washington sub numărul de dosar ARB/26/16, vizează sectorul dezvoltării imobiliare și al construcțiilor, marcând un moment semnificativ pentru climatul investițional autohton. 

Procedura a fost declanșată pe data de 14 aprilie 2026, moment în care Secretarul General interimar al ICSID a înregistrat cererea de instituire a procedurilor de arbitraj. Acest demers reprezintă punctul culminant al unor tensiuni acumulate între investitorul elvețian și autoritățile române, având la bază încălcări pretinse ale Tratatului Bilateral de Investiții încheiat între România și Confederația Elvețiană în anul 1993. 

Contextul litigiului și miza investițională

Forty Management este recunoscută pe piața est-europeană pentru proiecte imobiliare de anvergură și concepte inovatoare de regenerare urbană. Deși rădăcinile operaționale ale grupului sunt strâns legate de piața din București, vehiculul de investiții care a apelat la protecția internațională este înregistrat în Elveția, beneficiind astfel de scutul juridic oferit de tratatele internaționale.

Disputele din sectorul construcțiilor și al dezvoltării imobiliare ajunse la ICSID sunt adesea rezultatul unor blocaje administrative, modificări legislative imprevizibile sau neîndeplinirea unor promisiuni de infrastructură de către statul gazdă. În cazul de față, obiectul litigiului se concentrează pe dezvoltarea imobiliară, un sector care necesită o stabilitate juridică și predictibilitate fiscală deosebită, având în vedere ciclurile lungi de viață ale proiectelor și expunerea mare la capital. 

Articolul integral, in BizLawyer