Tribunalul ICSID din dosarul Eurohold/Euroins vs România a făcut, luna trecută, un pas important în arhitectura procedurală a cauzei: prin Ordinul Procedural nr. 4 a stabilit regulile după care Comisia Europeană și Bulgaria – statul co-parte la tratatul bilateral de investiții cu România – pot interveni în arbitraj. Decizia nu tranșează încă problema jurisdicției, dar pregătește scena pentru o dezbatere de fond asupra efectelor Acordului pentru încetarea tratatelor bilaterale de investiții între statele membre ale Uniunii Europene și asupra viitorului arbitrajelor intra-UE. Dosarul Eurohold/Euroins vs România este unul dintre primele în care un tribunal ICSID este chemat să analizeze direct efectul Acordului de încetare asupra unui tratat intra-UE și asupra clauzei sale de supraviețuire, în contextul unei investiții deja făcute și al unui litigiu concret. De aceea, deciziile care vor fi luate în faza preliminară vor fi urmărite atent nu doar la București și Sofia, ci și în alte capitale europene și de către numeroși investitori care se află în arbitraje similare. . . .
Reamintim că Eurohold Bulgaria AD și Euroins Insurance Group AD contestă, în fața ICSID, modul în care România, prin Autoritatea de Supraveghere Financiară, a retras autorizația Euroins România și a declanșat procedurile care au dus la falimentul societății. Reclamanții susțin că au fost încălcate protecțiile oferite de tratatul bilateral de investiții dintre Bulgaria și România din 1994, inclusiv standardul de tratament echitabil și protecția împotriva măsurilor echivalente exproprierii, și solicită despăgubiri de peste 500 de milioane de euro.
Cererea de arbitraj a fost înregistrată la ICSID în iunie 2024 sub numărul ARB/24/18, iar tribunalul – format din Sir Daniel Bethlehem (președinte), Sir Christopher Greenwood și prof. Brigitte Stern – a decis, încă de la primul ordin procedural, că principalele hotărâri procedurale și decizii vor fi făcute publice pe site-ul ICSID.
România a ridicat, în faza inițială, obiecții preliminare de jurisdicție și admisibilitate, susținând că tribunalul nu mai are competență după intrarea în vigoare a Acordului de încetare a tratatelor bilaterale de investiții intra-UE și că acele clauze prin care protecția investitorilor se menține și după încetarea tratatului (clauza de supraviețuire) bulgaro-român ar fi fost, la rândul ei, neutralizată. Aceste obiecții au fost formulate în temeiul Regulii 41 din Regulile de arbitraj ICSID.
Decizia din 30 septembrie: arbitrajul merge mai departe, dar cu o fază preliminară specială
La 30 septembrie 2025, tribunalul a pronunțat o decizie amplă asupra obiecțiilor României întemeiate pe Regulile 41 și 48. România ceruse practic „oprirea” arbitrajului pe motiv că, prin Acordul din 2020 de încetare a tratatelor bilaterale de investiții între statele membre ale Uniunii, tratatul cu Bulgaria – și odată cu el consimțământul la arbitraj – ar fi fost definitiv stins.
Tribunalul a respins însă cererea României de a închide dosarul la acest moment procesual. El a considerat că problemele ridicate sunt prea complexe pentru a fi soluționate sumar și că este nevoie de o analiză distinctă și aprofundată. De aceea, deși a respins obiecția României întemeiată pe Regula 41, tribunalul a decis ca întregul bloc de chestiuni legate de Acordul de încetare și de efectele sale asupra tratatului bulgaro-român să fie tratat într-o fază preliminară separată, o procedură preliminară bifurcată.
În acea decizie, tribunalul a subliniat explicit că este pentru prima dată când efectul încetării unui tratat de investiții intra-UE și al clauzei sale de supraviețuire este testat, în mod direct, prin raportare la Acordul de încetare. A notat, de asemenea, că ambele părți au recunoscut, în dezbaterile orale, că sunt încă multe aspecte de explorat, de la interpretarea acordului multilateral până la raportul dintre dreptul Uniunii și obligațiile internaționale asumate prin tratatele de investiții.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Citește și
→ ANALIZĂ | Eurohold Bulgaria AD & Euroins Insurance Group AD vs România: 1-1 după prima încleștare la ICSID. Arbitrii au decis bifurcarea procedurii și vor analiza mai întâi efectele Acordului de denunțare a tratatelor bilaterale intra-UE. Urmează o fază preliminară decisivă - dacă România are dreptate, Tribunalul nu va avea jurisdicție, iar dosarul se oprește
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Interesul Comisiei Europene și al Bulgariei
În paralel cu dezbaterea dintre investitori și România, doi actori instituționali au încercat să intre în dosar. Pe de o parte, Comisia Europeană a solicitat permisiunea de a interveni ca participant ne-parte („non-disputing party”), invocând expertiza sa în materia dreptului Uniunii și a Acordului de încetare. Pe de altă parte, România a încercat să introducă în dosar o comunicare oficială a Bulgariei cu privire la efectele acestui acord și la situația tratatului bulgaro-român.
Ambele demersuri au fost respinse la acel moment. Prin Ordinul Procedural nr. 3, tribunalul a respins cererea Comisiei „în acest stadiu al procedurii”, iar printr-o scrisoare din 27 septembrie 2025 a respins și solicitarea României de a introduce comunicarea Bulgariei.
Totuși, tribunalul a reținut, în decizia sa de la 30 septembrie, că ar fi util, într-un moment adecvat, să audă punctul de vedere atât al Comisiei, cât și al Bulgariei, statul co-parte la tratatul de investiții care stă la baza consimțământului invocat de reclamanți. A menționat că Regulile 67 și 68 din Regulile de arbitraj ICSID deschid tocmai acest canal: intervenții ale unor participanți ne-părți și ale statelor părți la tratat, cu privire la interpretarea și aplicarea tratatului.
Ce reglementează Regulile 67 și 68 ICSID
În arhitectura noilor reguli ICSID, Regula 67 permite oricărei persoane sau entități care nu este parte în litigiul de investiții să ceară permisiunea tribunalului de a depune o observație scrisă. Este vorba, de regulă, de instituții, organizații sau experți care pot oferi o perspectivă suplimentară asupra unor probleme de drept sau de politică publică. Tribunalul ia în calcul, între altele, interesul direct al solicitantului, utilitatea contribuției sale, independența față de părți și impactul asupra eficienței procedurii.
Regula 68 se adresează unui actor foarte specific: statul parte la tratatul pe baza căruia investitorul a inițiat arbitrajul, dar care nu este, ca atare, parte în litigiul concret. Acest „stat parte ne-implicat în litigiu” poate formula observații asupra interpretării tratatului în discuție, tocmai pentru că el este co-autor al normelor invocate. Tribunalul trebuie să îi permită o asemenea intervenție, cu respectarea cadrului procedural, însă rămâne liber să aprecieze întinderea și relevanța argumentelor prezentate.
În dosarul Eurohold/Euroins v. România, Comisia Europeană ar putea veni în fața tribunalului ca participant ne-parte, în timp ce Bulgaria ar putea interveni în calitate de stat parte la tratat, pentru a-și expune propria poziție asupra efectelor Acordului de încetare și asupra existenței sau inexistenței în continuare a consimțământului la arbitraj.
