România va trebui să plătească unor companii dezvoltatoare de centrale fotovoltaice, pentru încălcarea tratatului internațional Carta Energiei, suma de 42,2 milioane de euro, plus dobândă de la data 1 ianuarie 2022. De asemenea, țara noastră trebuie să le mai plătească acestor companii și 600 000 dolari costuri de arbitraj, la care se adugă aproximativ 3,5 milioane euro reprezentând cheltuieli de apărare (60% din total), urmând ca la acestea să fie calculate dobânzi de la 30 de zile de la emiterea hotărârii. Comitetul ad-hoc format din arbitrii Penelope RIDINGS (Noua Zeelandă), Beverley MCLACHLIN (Canada) și Carita WALLGREN-LINDHOLM (Finlanda) au respins pe 18 februarie cererea României de anulare a hotărârii arbitrale anterioare, prin care țara noastră era obligată să achite aceste sume. Chiar dacă, în acest dosar, statul român a fost inițial chemat la arbitraj prin Ministrul Energiei, reprezentarea țării noastre sau a instituţiilor publice în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (ICSID) sau în faţa altui tribunal arbitral internaţional, atunci când prin acţiunile arbitrale sunt invocate clauze care se referă la protecţia reciprocă a investiţiilor din tratatele internaţionale la care România este parte, se realizează de către Ministerul Finanţelor Publice. . .
Reamintim că firmele LSG Building Solutions GmbH (Austria), Pressburg UK GmbH (Germania), Green Source Consulting GmbH (Austria), Solluce Romania 1 BV (Olanda), Risen Energy Solar Project GmbH (Germania), Core Value Investments GmbH & Co KG Gamma (Germania), Core Value Capital GmbH (Austria), SC LJG Green Source Energy Beta SRL (România), Anina Pro Invest Ltd (Cipru) și Giust Ltd (Cipru) au formulat, în iunie 2018, o cerere de arbitraj în contradictoriu cu Ministerul Energiei din Româna, în legătură cu încălcarea, de către autorităţile române, a tratatului internațional Carta Energiei, prin tăierea subvențiilor pentru producția de energie regenerabilă.
Într-un material transmis anterior la solicitarea BizLawyer, Ministerul Finanțelor arăta că ”reclamanții susţin că România a implementat, începând cu jumătatea anului 2013, o serie de acte normative care au distorsionat și distrus într-un mod progresiv piața certificatelor verzi, fapt ce le-a provocat prejudicii”.
În esență, reclamanții au arătat că, începând cu anul 2013, au decis să investească în sectorul energiei regenerabile din România, bazându-se pe cadrul normativ existent la acea dată. În acest sens, reclamanții susțineau că au adus imediat fonduri substanțiale în companiile lor de proiect înființate în România pentru finalizarea rapidă a instalațiilor fotovoltaice.
În acea etapă, reclamanții au fost asistați de firma americană King & Spalding, prin birourile din New York, Houston și Paris. România s-a apărat cu firma americană Curtis, Mallet-Prevost, Colt & Mosle LLP (birourile din Paris și Londra), care a lucrat împreună cu Maravela|Asociații.
Tribunalul s-a pronunțat pe 20 februarie 2024, decizia fiind defavorabilă statului român. Unul dintre arbitri ICSID a avut o opinie separată, hotărârea împotriva României fiind luată cu 2-1.
Avocații României au depus, pe 26 iunie 2024, la Secretariatul General al Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor cu privire la Investitii (ICSID/CIRDI) de pe langa Banca Mondială, o cerere de anulare a acestei decizii.
